Azi a nins in Bucuresti si m-am bucurat grozav, se intampla din ce in ce mai rar sa ninga, iar parintii sufera cand realizeaza ca cei mici nu mai au parte de zapezi adevarate.
Si am iesit afara cu Luca, pe la 6 seara, cu saniuta primita de la matusici - cadou de Craciun, inarmata cu un entuziasm cat casa. Copilu' - infofolit bine, abia se misca, abia i se vedeau nasul si doi ochi. Cam stresat ca e asa gros imbracat. El bombane, eu imi pastrez entuziasmul.
Cobor cu el intr-o mana, sania in cealalta. Il instalez, face ochii mari, apoi miiiici si uimiti, pentru ca fulgii de zapada ii cadeau direct pe fata. Nu-i placea prea tare, era zarva pentru ca era plina curtea de copii si parinti.
Bun, zic. Incep sa trag de sfoara.
Apar doua prietene pustoaice mai mari are imi si iau sfoara din mana - sa-l plimbe ele pe "ala micu'". Nu, nu!
In fine, fug cu el, ne intalnim cu Andreea, care are sanie ca a noastra, dar rosie. Luca incepe sa se destinda, alergam, "uuuuuu-uuuuuu", ma imita el. Avea o fatzucaaa, ferindu-se de fulgii aia!!!
Si il dau si jos de pe saniuta, si zapada e moale si ciudata, iar nebuna de mami imi pune ceva rece pe nas, auuuu!
Dar la un moment dat Lu s-a plictisit, a inghetat sau s-a speriat cand i-a alunecat sania pe spate si s-a proptit pe gluga in zapada, ca a intins manutele, s-a catarat pe mine si... mai da-l jos daca poti!
Asa ca am plecat in casa, tropa - tropa, lasand dare de zapada pe scari, am intrat in hol cu saniuta si am exclamat impreuna: "A-ca-saaa!" (respectiv "A-caaaaa", asa zice Lu). Imi place ca l-am invatat sa-i placa acasa.
Si am mancat iaurt, am refuzat mandarina cu "Niu!" si l-am asteptat cuminti pe Siri sa facem baieee.
Nu stiu daca zapada sau aerul rarefiat sau oboseala de peste zi l-au rapus, pentru ca n-a apucat sa-si bea doza de Parmalat, ca a si adormit...lat. Speram sa tina zapada si maineee.
Si am iesit afara cu Luca, pe la 6 seara, cu saniuta primita de la matusici - cadou de Craciun, inarmata cu un entuziasm cat casa. Copilu' - infofolit bine, abia se misca, abia i se vedeau nasul si doi ochi. Cam stresat ca e asa gros imbracat. El bombane, eu imi pastrez entuziasmul.
Cobor cu el intr-o mana, sania in cealalta. Il instalez, face ochii mari, apoi miiiici si uimiti, pentru ca fulgii de zapada ii cadeau direct pe fata. Nu-i placea prea tare, era zarva pentru ca era plina curtea de copii si parinti.
Bun, zic. Incep sa trag de sfoara.
Apar doua prietene pustoaice mai mari are imi si iau sfoara din mana - sa-l plimbe ele pe "ala micu'". Nu, nu!
In fine, fug cu el, ne intalnim cu Andreea, care are sanie ca a noastra, dar rosie. Luca incepe sa se destinda, alergam, "uuuuuu-uuuuuu", ma imita el. Avea o fatzucaaa, ferindu-se de fulgii aia!!!
Si il dau si jos de pe saniuta, si zapada e moale si ciudata, iar nebuna de mami imi pune ceva rece pe nas, auuuu!
Dar la un moment dat Lu s-a plictisit, a inghetat sau s-a speriat cand i-a alunecat sania pe spate si s-a proptit pe gluga in zapada, ca a intins manutele, s-a catarat pe mine si... mai da-l jos daca poti!
Asa ca am plecat in casa, tropa - tropa, lasand dare de zapada pe scari, am intrat in hol cu saniuta si am exclamat impreuna: "A-ca-saaa!" (respectiv "A-caaaaa", asa zice Lu). Imi place ca l-am invatat sa-i placa acasa.
Si am mancat iaurt, am refuzat mandarina cu "Niu!" si l-am asteptat cuminti pe Siri sa facem baieee.
Nu stiu daca zapada sau aerul rarefiat sau oboseala de peste zi l-au rapus, pentru ca n-a apucat sa-si bea doza de Parmalat, ca a si adormit...lat. Speram sa tina zapada si maineee.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu