vineri, 16 ianuarie 2009

Rufe mici


Astazi am spalat cateva hainute de-ale lui Lu, de mana. Cum adica? Adica nu la masina.

Imi place sa spal si sa calc hainute mici, intotdeauna mi-a placut. Stau eu cu mine si ma bucur cu gandul la prichi. Sunt mama lui Lu! Heeei, ce uimire, ce faceam eu acum doi ani, de n-aveam rufe mici de spalat?

Hmm, prin septembrie 2007, in sambata dinainte sa se nasca Luca, eu spalam rufe mici. :) Nerabdatoare, cu frica de a nu trezi superstitiile insuflate de mama mea si de mama lui. (nu le-am crezut niciodata, dar parca indoiala se strecurase undeva). Spalam si intindeam rufe mici, pe un balcon insorit, necajita tare. O sa gasesc o poza din ziua aia, eram muta de speriata si morocanoasaaaa... Ma uitam in gol, Siri tacea si el, ma intrebam ce-o sa se aleaga de noi, o sa nasc usor, etc. Hehe! Cearceaful verde cu bigimotzi :) si cateva perechi de manusi pentru noi nascuti imi stau si acum pe retina, in lumina aia frumoasa, atarnate pe sarma. Habar n-aveam ce ma asteapta, insa pregatisem "cuibul". Nu stiu daca e vorba de simptomul despre care vorbesc toti, eu asa am fost intotdeauna, cu orice ocazie, am pregatit cuibul...

Dar in perioada aia am exagerat! Cu o saptamana inainte de termen cadeam de pe masa care a alunecat pe parchet cu mine cu tot. Eram singura acasa, aveam indicatii de la Siri sa "stau cuminte", dar nu mai terminam curatenia, asa ca... am zugravit sufrageria. Am plonjat voit pe spate, ca sa protejez burta! Ufff...

Iar in duminica dinainte sa nasc, eram ingrijorata ca n-am pus perdelele, lucru pe care oricum l-a facut Siri in lipsa mea, da? :)

Insist pe senzatia data de rufele mici, mici, care miros proaspat insa pana cand le-a imbracat Lu, ala era un miros oarecare de curat. Dup-aia, s-a schimbat tot! Ia sa scriu eu un alt post despre mirosul copilului meu!

Teancuri de rufe mici, care cresc de unele singure din ce in ce mai mari - ce bucurie, dar si ce nostalgie, in acelasi timp! - se aduna adesea pe masa din dormitor. Iar ma-mi le calca de fiecare data, pe apucate, dar cu placere.

Pun pariu ca unii nu inteleg placerea asta. Dar sunt sigura ca o vor intelege candva...


2 comentarii:

Anonim spunea...

ce taaaaaaaaaaaaare, cat de tare e ideea asta de cuib si de hainute mici... mi-e asa de dor de tine...
kisses...

irina

Ali Pops spunea...

:)Hainute mici si frumoase, as putea adauga. Multumiiim. ;) Si mie mi-e dor de tine, hun. Pupam Pererina.