Copilului meu ii place sa vada totul cu susul in jos. A descoperit ca daca se apleaca si se uita printre picioare, lumea e muuult mai interesanta. Si are o fata cand face asta! Sper sa-l surprind intr-o poza, n-am putut sa-l surprind, ca radeam.
A invatat sa se invarta singur, razand, facandu-ma si pe mine sa rad - ceea ce il incanta enorm - , cu inima inghetata de spaima ca ameteste si cade.
Copilul meu nu merge, ci alearga (si repede!).
Daca i te asezi in cale copilului meu, nu se enerveaza, nu tipa, nu plange. Incearca sa te ocoleasca prin dreapta. Daca n-are succes, incearca sa te ocoleasca prin stanga. Nu poate? Nu-i nimic, sa vezi perseverenta, iti trece printre picioare! Nu are loc? Isi face! :) E haios, nu pentru ca e al meu. Imi place de el. Ma distreaza, ma uimeste, ma incanta, imi arata ca functioneaza "rotitele".
Ca sa nu mai zic, copilul meu e baiat "to the bone". Fustangiu ! :) Ii ridica fusta Anei, biata Ana. Evident ca nu vreau sa devin vulgara, e doar uimitor cat e de curios! La fel de tare ma amuza cand isi lipeste un obraz de covor, ca sa se uite sub pat. :)
A invatat sa-mi ridice tricoul si sa ceara tzitzi. Si cand descopera ce vrea, e atat de fericit, se alinta, scanceste, uffffff, o sa-mi fie dor sa-l alaptez.
N-am mai povestit despre operatie si internare. Important e ca suntem bine, bine. Nu conteaza cat de murdar e Budimex-ul. Nu conteaza ca te lovesti de indiferenta si nesimtirea personalului auxiliar! Nu am ce sa reprosez medicilor si nici asistentelor, insa imbecilele de infirmiere si femei de serviciu... Doamneee, ce le-as mai fi pus la punct!
M-am pierdut cu firea cateva secunde, vazandu-l pe Lu anesteziat, insa mi-am revenit rapid, avea nevoie de mine, dragul mamei drag. La trei-patru ore dupa, ne alerga pe culoar, cand pe mine, cand pe Siri, ca sa nu ne epuizeze repede. La cinci-sase ore, musca dintr-o banana - babana cu o pofta de zile mari, ca niciodata si manca un iaurt si 4 biscuiti, pentru ca apoi sa bea muuuulta "api". Care intre timp a evenit "apa".
Ma bucur ca a putut sta Siri cu noi. Ma ajutat enorm lucrul asta, iar lui lu i-a facut foarte bine sa fim amandoi cu el. A fost cu totul altceva decat in alte dati, cand am stat o zi singuri in spital. Siri, multumim ca ai facut totul mai usor! Si ai fost si curajos!
Si ne-au vizitat si doua matusici. Si ne-a sunat si Maie, daca sa vina. Si matusica cealalta, cu Stefi. Si Nania ne-a asteptat cu compot si supa cu galusti buneee. Si Silviu ne-a facut snitele cu cartofi prajiti. Si Dede ne-a sustinut in multe feluri.
Si Irina s-a gandit la noi. Si Adita ne-a sunat. Si am avut cu noi hanoracul lui norocos.
Si ... multumim tuturor.
