We're back! (on track)

Sunt la Freelancer Cafe, o cafenea mica si deloc aglomerata, in timp ce Luca e la AITA. Unde invatam: sa ne jucam, sa avem rabdare, sa ne bucuram, sa ne concentram, sa... sa... muuuulte, multe. Multumim. ;)
Si pentru ca blogul asta e de aproape un an o sarcina neindeplinita (rusine, mami!), am hotarat sa ma reapuc de treaba!
Azi dimineata, in tramvai, Luca imi spunea o poveste frumoasa: "A ca niciodata, o Claudia si o... masina de pompiei" - A fost odata ca niciodata o Claudia si o masina de pompieri. O placem pe Claudia. Povestea lui preferata in epoca asta e cu masina de pompieri. Aka "fire trrrruck". Asta in urma unui incident mai mult decat neplacut la noi in bloc, cand au venit nu una, nu doua, ci trei masini de pompieri!!! Le-a umarit fascinat de pe banca si s-a "indragostit". Plus ca Papa Vlivli i-a cumparat un camion de pompieri minunat, cu scara, furtun, girofar si toate cele.
Copilul nostru cresteee, creste de ametesc. Avem rezolutia de a-l invata orice cat mai responsabil, grea sarcina. Dar vom reusi! Avem toate premisele. Invatam de la el, multumim, Luca!
Mami invata lucruri nebanuite, in fiecare zi, cu si de la Lu. Am invatat diferenta dintre "fire engine" si "fire truck", dintre un buldozer si un excavator, despre surubelnita electrica din "pravalie" care face "treaba" si cate si mai cate!
Ieri ne-a dus tati intr-un road trip scurt, la un loc de joaca , de tipat si topait, cu gonflabile. Luca s-a indragostit de trenuletul unde "sareee" si s-a bucurat muuult, era prima oara. Apoi am fost in Parcul Carol, unde urca si coboara scarile pana la si de la foc, la mausoleu si la lac, topaie cu mami si tati de mana si ne pune sa alergam (ha, ne-am gasit nasul!): "Ha repede!". Si l-am gratulat, jumatate recompensa, jumatate spaga ca sa plecam de la locul de joaca, cu niscaiva cartofi prajiti, ca asta cu ce e cel mai nesanaots e cel mai bun a invatat-o foaaarte repede. Apoi am dormit impreuna dupa-amiaza, mmm, ce bine! Siri il adormise pe Luca in stilu-i caracteristic, raman datoare sa pun poza, dupa ce o descarc, pe pieptul lui. Si cand ne-am trezit, a vazut poza si a declarat: "Ce mare e copilul nostru!!". Am multe restante, multe au incaput intr-un an, dar ma reorganizez. We're back, cu forte si resurse noi.